Încercați!
Bazele de date și aplicațiile web pot aduce mari avantaje de afaceri. Proiectarea bazei de date este esențială pentru atingerea obiectivelor, indiferent dacă doriți să gestionați informațiile despre angajați, să furnizați rapoarte săptămânale în raport cu datele sau să urmăriți comenzile clienților. Investirea timpului pentru a înțelege proiectarea bazei de date vă va ajuta să construiți baze de date care funcționează corect de la prima dată și care se potrivesc cerințelor în schimbare.
Important
Aplicațiile web Access sunt diferite de bazele de date desktop. Acest articol nu tratează proiectarea de aplicații web.
Concepte și termeni
Să începem prin a învăța câțiva termeni și concepte de bază. Pentru a proiecta o bază de date utilă, creați tabele care se concentrează pe un singur subiect. În tabelele dvs., capturați toate datele necesare pentru acel subiect în câmpuri, care conțin cea mai mică unitate de date posibilă.
| Baze de date relaționale | O bază de date în care datele sunt împărțite în tabele, care sunt asemănătoare foilor de calcul. Fiecare tabel are un singur subiect, cum ar fi clienți (un tabel) sau produse (alt tabel). |
|---|---|
| Înregistrări și câmpuri | Stocarea pentru datele discrete dintr-un tabel. Rândurile (sau înregistrările) stochează fiecare punct de date unic, cum ar fi numele unui client. Coloanele (sau câmpurile) izolează informațiile capturate despre fiecare punct de date în cea mai mică unitate posibilă - prenumele poate fi o coloană, iar numele de familie poate fi alta. |
| Cheie primară | O valoare care asigură unicitatea fiecărei înregistrări. De exemplu, pot exista două clientele cu același nume, Ioana Andersen. Dar una dintre înregistrările lui Elizabeth Andersen are numărul 12 ca cheie primară, iar cealaltă are cheia primară 58. |
| Relațiile părinte-fiu | Relații comune între tabele. De exemplu, un singur client poate avea mai multe comenzi. Tabelele părinte au chei primare. Tabelele secundare au chei străine, care sunt valorile din cheia primară care arată cum sunt legate înregistrările tabelului secundar la tabelul părinte. Aceste chei sunt legate printr-o relație. |
Ce reprezintă o bună proiectare a bazei de date?
Două principii sunt fundamentale pentru o bună proiectare a bazelor de date:
- Evitați informațiile dublate (denumite și date redundante). Aceasta risipește spațiu și crește riscul producerii de erori.
- Asigurați-vă că datele sunt corecte și complete. Informațiile incomplete sau eronate circulă în interogări și rapoarte și pot duce în cele din urmă la decizii greșit informate.
Pentru a vă ajuta cu aceste probleme:
- Împărțiți informațiile din baza de date în tabele bazate pe subiect cu o focalizare restrânsă. Evitați dublarea informațiilor în mai multe tabele. (De exemplu, numele clienților ar trebui să apară într-un singur tabel.)
- Alăturați tabelele utilizând chei în loc de date dublate.
- Includeți procese care susțin și asigură acuratețea și integritatea informațiilor din baza de date.
- Proiectați-vă baza de date ținând cont de nevoile de procesare și raportare a datelor.
Pentru a îmbunătăți utilitatea pe termen lung a bazelor de date, urmați acești cinci pași de proiectare:
Pasul 1: Determinarea scopului bazei de date
Înainte să începeți, stabiliți un obiectiv pentru baza dvs. de date.
Mai multe detalii
Pentru a vă păstra proiectarea concentrată, rezumați scopul bazei de date și consultați deseori rezumat. De exemplu, dacă doriți o bază de date mică pentru o firmă de acasă, puteți să scrieți ceva simplu, cum ar fi "Baza de date de clienți păstrează o listă de informații despre clienți pentru a produce corespondență și rapoarte". Pentru o bază de date de întreprindere, poate fi necesare mai multe paragrafe pentru a descrie când și cum vor utiliza persoanele cu roluri diferite baza de date și datele sale. Creați o declarație de intenție specifică și detaliată la care să vă referiți pe tot parcursul procesului de proiectare.
Pasul 2: Găsirea și organizarea informațiilor necesare
Colectați toate tipurile de informații pe care doriți să le înregistrați, cum ar fi numele produselor și numerele comenzilor.
Mai multe detalii
Începeți cu informațiile și metodele de urmărire existente. De exemplu, poate înregistrați în prezent comenzi de achiziționare într-un registru sau păstrați informațiile despre clienți în formulare pe suport hârtie. Utilizați acele surse pentru a lista informațiile pe care le capturați în prezent (de exemplu, toate casetele din formulare). Acolo unde nu capturați momentan informații importante, gândiți-vă ce informații discrete vă trebuie. Fiecare tip individual de date devine un câmp în baza de date.
Nu vă îngrijorați că prima listă va fi perfectă: o puteți ajusta în timp. Dar luați în considerare toți cei care folosesc aceste informații și cereți-le părerea.
În continuare, gândiți-vă la ce doriți de la baza de date și la tipurile de rapoarte sau corespondență pe care doriți să le produceți. Apoi asigurați-vă că captați informațiile necesare pentru a atinge aceste obiective. De exemplu, dacă doriți un raport care arată vânzările după regiune, trebuie să capturați datele de vânzări la nivel regional. Încercați să schițați raportul cu informațiile reale așa cum doriți să-l vedeți. Apoi listați datele de care aveți nevoie pentru a crea raportul. Faceți același lucru pentru corespondența sau alte ieșiri pe care le doriți din baza de date.
Exemplu
Să presupunem că le oferiți clienților posibilitatea de a opta (sau nu) pentru actualizări periodice de e-mail și doriți să imprimați o listă a celor care au optat pentru aceasta. Aveți nevoie de o coloană Trimitere e-mail în tabelul Clienți, cu valorile permise Da și Nu.
Pentru cei care doresc să primească mesaje de e-mail, aveți nevoie de o adresă de e-mail, care necesită, de asemenea, un câmp. Dacă doriți să includeți o formulă de salut adecvată (cum ar fi dl, dna sau dna), includeți un câmp Salut. Dacă doriți să vă adresați clienților folosind prenumele lor în e-mailuri, adăugați un câmp Prenume.
Sfat
Nu uitați să fragmentați fiecare informație în cea mai mică parte utilă, cum ar fi prenumele și numele pentru un tabel de clienți. În general, dacă doriți să sortați, să căutați, să calculați sau să raportați pe baza unui element informațional (cum ar fi numele clientului), trebuie să puneți acel element în câmpul său propriu.
Pasul 3: Împărțirea informațiilor în tabele
Împărțiți elementele informaționale în entități sau subiecte majore, cum ar fi produse, clienți și comenzi. Fiecare subiect devine un tabel.
Mai multe detalii
După ce aveți lista de informații necesare, determinați entitățile (sau subiectele) majore de care aveți nevoie pentru a organiza datele. Evitați dublarea datelor între entități. De exemplu, lista preliminară pentru o bază de date pentru vânzarea unui produs poate arăta astfel:
Entitățile majore sunt: clienți, furnizori, produse și comenzi. Așadar, începeți cu aceste patru tabele: unul pentru informații despre clienți, unul pentru informații despre furnizori și așa mai departe. Poate că acesta nu este designul dvs. final, dar este un bun punct de plecare.
Notă
Cele mai bune baze de date conțin mai multe tabele. Evitați tentația de a plasa toate informațiile într-un singur tabel. Acest lucru duce la informații dublate, la o dimensiune mai mare a bazei de date și la creșterea erorilor. Proiectați să înregistrați fiecare fapt doar o singură dată. Dacă vă dați seama că repetați informații, cum ar fi adresa unui furnizor, restructurați baza de date pentru a plasa informațiile respective într-un tabel separat.
Pentru a înțelege de ce mai multe tabele sunt mai bune decât mai puține, luați în considerare tabelul afișat aici:
Fiecare rând conține informații despre produs și despre furnizorul acestuia. Pentru că este posibil să aveți mai multe produse de la același furnizor, informațiile despre numele și adresa furnizorului trebuie repetate de mai multe ori. Acest lucru consumă spațiu pe disc. În schimb, înregistrați informațiile despre furnizor o singură dată într-un tabel separat pentru Furnizori, apoi legați acel tabel la tabelul Produse.
O a doua problemă legată de această proiectare este evidentă atunci când trebuie modificate informațiile despre furnizor. Să presupunem că trebuie să modificați adresa unui furnizor. Întrucât apare în mai multe locuri, ați putea să modificați din greșeală adresa într-un loc și să uitați să o modificați și în celelalte. Înregistrarea adresei furnizorului într-un singur loc rezolvă problema.
În fine, să presupunem că există un singur produs furnizat de Coho Winery și că doriți să ștergeți produsul, dar să păstrați informațiile despre numele și adresa furnizorului. Cu această proiectare, cum puteți să ștergeți înregistrarea produsului fără a pierde însă informațiile despre furnizor? Nu puteți. Deoarece fiecare înregistrare conține informații despre un produs, pe lângă informații despre un furnizor, este imposibil să ștergeți una fără a o șterge și pe cealaltă. Pentru a păstra aceste informații separat, împărțiți acest tabel în două: prima pentru informații despre produs și a doua pentru informații despre furnizor. Apoi, atunci când ștergeți o înregistrare de produs, ștergeți doar informațiile despre produs, nu și informațiile despre furnizor.
Pasul 4: Transformarea elementelor informaționale în coloane
Decideți ce informații trebuie să stocați în fiecare tabel. Aceste date discrete devin câmpuri în tabel. De exemplu, un tabel Angajați poate include câmpuri cum ar fi Numele, Prenumele și Data de angajare.
Mai multe detalii
După ce ați ales subiectul pentru un tabel bază de date, în coloanele din acel tabel ar trebui să fie stocate numai informații despre acel subiect. De exemplu, un tabel despre produse ar trebui să stocheze numai informații despre produse, nu și despre furnizorii acestora.
Pentru a decide ce informații să urmăriți în tabel, utilizați lista pe care ați creat-o anterior. De exemplu, tabelul Clienți poate include: Prenume, Nume, Adresă, Trimitere e-mail, Formulă de salut și Adresă de e-mail. Fiecare înregistrare (client) din tabel conține același set de coloane, astfel încât stocați exact aceleași informații pentru fiecare client.
Creați prima listă, apoi revizuiți-o și rafinați-o. Nu uitați să împărțiți informațiile în cele mai mici câmpuri posibile. De exemplu, dacă lista inițială are câmp Adresă, defalcați-l în Adresă, Localitate, Județ și Cod poștal sau, dacă clienții dvs. sunt globali, în mai multe câmpuri. În acest fel, de exemplu, puteți să efectuați corespondența în formatul corect sau să raportați comenzile după județ.
După ce ați rafinat coloanele de date din fiecare tabel, sunteți pregătit să alegeți cheia primară a fiecărui tabel.
Pasul 5: Specificarea cheilor primare
Alegeți cheia primară a fiecărui tabel. Cheia primară, cum ar fi ID produs sau ID comandă, identifică în mod unic fiecare înregistrare. Dacă nu aveți un identificator unic evident, utilizați Access pentru a crea unul pentru dvs.
Mai multe detalii
Aveți nevoie de o modalitate de a identifica în mod unic fiecare rând din fiecare tabel. Rețineți exemplul anterior, în care doi clienți au același nume? Deoarece acestea au același nume, aveți nevoie de o modalitate de a le identifica separat pe fiecare dintre ele.
Așadar, fiecare tabel trebuie să includă o coloană (sau un set de coloane) care identifică unic fiecare rând. Aceasta se numește cheie primară și este adeseori un număr unic, cum ar fi numărul ID al unui angajat sau un număr de serie. Access utilizează chei primare pentru a asocia rapid date din mai multe tabele și a reuni datele pentru dvs.
Uneori, cheia primară constă din două sau mai multe câmpuri. De exemplu, un tabel Detalii Comenzi care stochează elemente de linie pentru comenzi ar putea folosi două coloane în cheia sa primară: ID Comandă și ID Produs. Atunci când o cheie primară utilizează mai multe coloane, se mai numește cheie compusă.
Dacă aveți deja un identificator unic pentru informațiile dintr-un tabel, cum ar fi numere de produs, care identifică în mod unic fiecare produs din catalogul dvs., utilizați-l, dar numai dacă valorile respectă aceste reguli pentru cheile primare:
- Identificatorul va fi întotdeauna diferit pentru fiecare înregistrare. Valorile dublate nu sunt permise într-o cheie primară.
- Există întotdeauna o valoare pentru element. Fiecare înregistrare din tabel trebuie să aibă o cheie primară. Dacă utilizați mai multe coloane pentru a crea cheia (cum ar fi Familie parte și Număr componentă), ambele valori trebuie să fie întotdeauna prezente.
- Cheia primară este o valoare care nu se modifică. Deoarece cheile sunt menționate de către alte tabele, orice modificare a cheii primare dintr-un tabel înseamnă o modificare a cheii primare oriunde este menționată. Modificările frecvente cresc riscul de erori.
Dacă nu aveți un identificator evident, utilizați un număr arbitrar, unic, drept cheie primară. De exemplu, puteți atribui fiecărei comenzi un număr de comandă unic cu unicul scop de a identifica comanda.
Sfat
Pentru a crea un număr unic drept cheie primară, adăugați o coloană utilizând tipul de date Numerotare automată. Tipul de date Numerotare automată atribuie automat o valoare unică, numerică fiecărei înregistrări. Acest tip de identificator nu conține informații factuale care să descrie rândul pe care îl reprezintă. Este ideală pentru utilizarea drept cheie primară, deoarece numerele nu se modifică, spre deosebire de cheia primară care conține informații despre un rând, cum ar fi un număr de telefon sau numele unui client.
Doriți mai multe informații?
Sugestii pentru denumirea câmpurilor, controalelor și obiectelor